Avancronica de concert

andrei gocan - dirijor 23 februarie


Concert simfonic
Joi, 23 februarie 2012, orele 19.00
Sala de concerte „Enescu-Bartók”

Program:
F. Mendelssohn-Bartholdy: Hebridele – uvertura
C. Saint-Saëns: Concert nr. 3 pentru vioară şi orchestră în si minor, op. 61
J. Sibelius: Simfonia I în mi minor, op. 39

 

Dirijor: Andrei Gocan
Solistă: Kosza Ágnes – vioară

                                                                                                           ANDREI GOCAN


Felix Mendelssohn-Bartholdy (1809—1847) este reprezentantul romantismului timpuriu german. Stilul său poate fi caracterizat prin respectul faţă de continuitatea tradiţiilor clasice, prin puritatea şi claritatea expresiei romantice, o rară fantezie şi sensibilitate poetică, nobleţe şi echilibrul formei. În urma călătoriei sale în Scoţia din 1829, Mendelssohn a fost marcat profund de frumuseţile peisajului acestei regiuni. Locul căre l-a inspirat în compunerea uverturii Hebridele se află pe Insula Staffa (sudul Hebridelor interioare) şi este de fapt o peşteră, denumită Grota lui Fingal, deschisă spre mare cu o înălţime de 23 de metri, înconjurată de stânci de bazalt. Uvertura Hebridele a fost terminată în 1930 şi prezentată la Londra la 14 mai 1932, într-o formă revizuită.

Compozitor format în climatul romantic, dar cu o clasică eleganţă în exprimare artistică, Camille Saint-Saëns (1835—1921) a lăsat o moştenire muzicală considerabilă, reunind practic toate genurile, printre care trei concerte pentru vioară, datorită pe de o parte nuanţelor sale elegante, astăzi Concertul nr. 3, pentru vioară şi orchestră în si minor, op. 61 este cel mai frecvent interpretat dintre acestea. Lucrarea a fost compusă în 1880 şi prezentată în 1881 de Pablo Sarasate.

Reprezentant al şcolii muzicale din Finlanda, Jean Sibelius (1865—1957), cu cele şapte simfonii şi un şir de poeme simfonice, poate fi considerat un important simfonist, reprezentând o perioadă de tranziţie a genului de la etapa romantică şi sfârşitul secolului al XIX-lea, spre simfonia modernă a secolului XX. Îndrăgostit de natura patriei sale şi-a exprimat acest sentiment într-o muzică inspirată atât din folclorul muzical naţional, cât şi din străvechile legende finlandeze. Limbajul său muzical contribuie la valorificarea comorilor artistice ale poporului său, însă reputaţia lui Sibelius a trecut cu mult hotarele Finlandei, compoziţiile sale fiind cântate cu succes pretutindeni în lume. Compus în ultimii ani ai secolului XIX (1898-1899) Simfonia I în mi minor, op. 39 este în măsură să-l surprindă pe autorul ei drept o fire romantică, pasională, Sibelius înscriindu-se deja cu această lucrare (la vârsta de 33 de ani) în istoria muzicii universale printr-un stil matur propriu.

Tânărul dirijor Andrei Gocan, apreciat de către revista muzicală britanică Musical Opinion drept un talent ieşit din comun, şi-a finalizat studiile la Academia Regală de Muzică din Londra, urmând studii postuniversitare la Conservatorul din Paris, actualmente continuându-şi perfecţionarea tot la Londra, sub îndrumarea maestrului Colin Metters. A participat la cursuri de măiestrie cu reputaţi pedagogi şi maeştri ai baghetei, precum Leif Segerstam, Kenneth Kiesler, Mark Shanahan şi a dirijat orchestre şi diferite ansambluri muzicale la Londra, Paris, precum şi în România. În acest an debutează la două orchestre din ţară: Oradea şi Bacău. Andrei Gocan este de asemenea un violonist şi muzician de cameră de excepţie, a participat în acest sens la numeroase festivaluri şi a obţinut premii la concursuri internaţionale de interpretare, a apărut şi în calitate de solist cu mai multe orchestre din România.

kosza agnes 1Kosza Ágnes este violonistă în Orchestra Simfonică a Filarmonicii de Stat Oradea. Având deopotrivă calităţi deosebite ca şi muzician de orchestră şi de cameră, ea apare cu regularitate în cadrul stagiunilor de concerte şi în calitate remarcabilă de solistă, desfăşoară totodată şi o bogată activitate de recitaluri solo şi camerale. Studiile muzicale le-a început în oraşul natal, Sf. Gheorghe, continuându-le la Liceul- şi Academia de Muzică din Cluj şi obţinând diploma finală în Franţa, la Conservatorul Superior din Lyon, clasa profesorilor Vladimir Nemtanu şi Kazimierz Olechowski. A obţinut numeroase premii de interpretare şi a participat în cadrul mai multor festivaluri. A luat parte  la cursurile de măiestrie ale profesorilor Şerban Lupu, Gernot Winischhofer, Alexandru Gavrilovici, Olivier Charlier, Paul Roczek, Perényi Eszter. La orchestră s-a perfecţionat sub îndrumarea dirijorilor Robert Reuter, Pascal Verrot şi colaborând cu Orchestra Operei din Lyon, a cântat sub bagheta lui Evelino Pido şi Kirill Petrenko.