Scurt istoric

 

1. Secolele 18. şi 19.

 

Oraşul Oradea, vechi centru cultural, a avut o viaţă muzicală intensă, începând cu a doua jumătate a secolului al 18-lea, când un tânăr muzician, Johann Michael Haydn (1737-1806), fratele mai mic al lui Joseph Haydn, a fost numit organist şi dirijor în curtea episcopului Patachich Ádám între anii 1760-1762. El a fost urmat între 1764-1769 de Karl Ditters von Dittersdorf (1739-1799). Cei doi muzicieni sunt consideraţi ca fondatori ai vieţii muzicale orădene. Trebuie însă remarcat încă un important muzician de rang european, Wenzel Pichl (1741-1805), care de asemenea a activat şi a compus în acest oraş, fiind pentru o perioadă concertmaistrul orchestrei episcopale. În timpul lui Dittersdorf orchestra era formată din 34 de instrumentişti, veniţi din Viena şi Praga, orchestra de la Oradea fiind în perioada respectivă una dintre cele mai însemnate din Europa. Datorită lui Haydn şi Dittersdorf, viaţa muzicală a oraşului a devenit bogată, diversificată nu numai pe planul „sacru” strâns legat de cultul ecleziastic şi sărbătorile curţii episcopale, dar şi pe plan lumesc, având loc numeroase concerte, spectacole scenice şi de operă. În urma unor dilaţiuni, din care reieşea „caracterul imoral al unor manifestări în viaţa artistică a oraşului şi a rezidenţei episcopale”, împărăteasa Maria Tereza a luat o decizie dramatică: desfiinţarea, la finele anului 1768, a orchestrei şi a corului din Oradea. A luat sfârşit astfel o bogată, dar scurtă perioadă de strălucire a vieţii muzicale orădene, şi s-a desfiinţat o orchestră unică în acea vreme pe plan European.

 

 

2. Secolul 19.

Înfiinţarea unor instituţii muzicale – primul „concert filarmonic”

 

Paleta colorată a fost păstrată totuşi si în secolul al 19-lea. Ieşind discret din biserică, muzica profesională va intra treptat în saloanele burgheze şi de aici va cuceri strada, parcul, oraşul. Treptat cu dezvoltarea teatrului se vor înmulţi şi spectacolele de operă. Dacă la sfârşitul veacului XVIII  şi în primele decenii ale secolului XIX, evenimentele muzicale erau sporadice, în perioada următoare ele se vor intensifica în mod considerabil. Numai în anul 1828 au avut loc 83 de spectacole de operă la Oradea. Publicul oraşului s-a putut bucura de prezentarea unor lucrări celebre ale epocii de Rossini, Donizetti, Weber, Verdi, Mozart, Auber, Gounod, Erkel, ş. a. Printre altele se remarcă trupele conduse de contele Rhédey Lajos, Kilényi Dávid, Komlósi Ferenc, Ruzitska Antal.

A doua jumătate a secolului XIX găseşte oraşul Oradea într-o specifică febră a înfiinţării de nenumărate reuniuni, societăţi, cercuri, printre care Reuniunea de Cântări „Hilaria” (1875) şi „Nagyváradi Dalárda” (1867), Orchestra Academiei de Drept condusă de Gustav Weinpolter şi apoi de Fehérváry János.

La 5 ianuarie are loc primul „concert filarmonic” din Oradea, sub conducerea dirijorului Schnitzl J., orchestra interpreta Uvertura la opera Tancred de Rossini, Serenada nr. 3 de Wolkmann, Variaţiuni pentru corn de Ekhard şi Simfonia nr. 40 în sol minor de Mozart. În 1890 se constituie Asociaţia prietenilor muzicii din Oradea-Mare, printre scopurile ei fiind înscrise educaţia în domeniul muzicii culte, organizarea de concerte de concerte şi spectacole şi înfiinţarea unei şcoli de muzică. Sub patronajul acestei instituţii se inaugurează pe lângă Teatru, o secţie de operă.

 

 

3. Instituţia Filarmonică de Stat

 

In 1949 Societatea Filarmonica devine instituţie de stat, desfăşurând o bogată activitate muzicală in ţară şi peste hotare.

Au colaborat cu orchestra simfonică orădeană interpreţi şi dirijori de renume mondial: Igor Oistrah, Mario del Monaco, Dimitri Başkirov, Aldo Ciccolini, Adam Horosiewicz, Arkadi Sevidov, Daniel Şafran, Ghidon Kremer, Ruggiero Ricci, Erich Bergel, Pierre Pierlot, Halina Czerny Stefanska, Kocsis Zoltán, Jandó Jenő, Ránki Dezső, Perényi Miklós, Ruha István, Ştefan Gheorghiu, Valentin Gheorghiu, Ion Voicu, Dan Grigore, Dana Borşan, etc.
Repertoriul orchestrei este vast, cuprinzând lucrări aparţinând compozitorilor preclasici, clasici si romantici, până la capodoperele secolului 20: Prokofiev, Şostakovici, Richard Strauss, Respighi, Stravinski, Webern, Enescu, Bartók, etc.
Printre dirijorii permanenţi ai instituţiei – anii 50: Botto Romulus, Matolcsi Zoltán, Constantin Dulgherescu, Aurel Popa, Erich Bergel; anii 60: Miron Raţiu (1957-1990), Liviu Florea, Remus Georgescu; anii 90 şi până în prezent: Romeo Rîmbu – se remarcă numele maestrului Acél Ervin, care a deţinut acest post de orchestră între anii 1963-1991, iar apoi între 1999-2006, până la sfârşitul vieţii, realizând nenumărate concerte, numeroase imprimări, turnee şi prime audiţii, formând repertoriul şi şlefuind profesionalismul orchestrei simfonice orădene.

Orchestra a fost invitată pentru a participa la diverse festivaluri europene: Lancut, Assisi, Macerata, Bucureşti. A susţinut concerte în Polonia, Ungaria, Italia, Germania, Austria, Belgia, Luxemburg, Franţa, Brazilia, Taivan, Portugalia, Elveţia, etc.

 

Prezent-viitor

 

Începând cu stagiunea 2003-2004, orchestra dispune de o sală de concerte proprie – concertele din stagiunile anterioare fiind realizate în sala Teatrului de Stat. Noua sală poartă concomitent numele lui Enescu şi Bartók, nu numai în amintirea numeroaselor concerte realizate de cei doi compozitori-intrepreţi în acest oraş, dar şi ca simbol al multiculturalităţii din această zonă. Noua sală a creat multiple posibilităţi în ceea ce priveşte organizarea concertelor vocal-simfonice, educative, recitalurilor camerale şi a capella. În ultimii ani (2004-2005) filarmonica a început cu mare succes şi reintroducerea genului de operă pe scena orădeană. Spectacolele de operă din păcate sunt sporadice în Oradea, din acest motiv încă de la începutul stagiunii 2005/2006 s-a încercat în cadrul filarmonicii căutarea unei soluţii pentru a pune pe scenă din nou muzica de operă. Bărbierul din Sevilla de Rossini, Opera pe patru sunete a lui Tom Johnson şi Rayok – antiformalist de Şostakovici au fost primele încercări reuşite de acest gen din stagiunea precedentă. Opera în concert – Don Giovanni de Mozart – din 23 februarie 2006 realizat cu un deosebit succes de trupa Studioului Operei din Budapesta este un exemplu foarte bun pentru a ilustra cât de mare interes şi nevoie este actualmente din partea iubitorilor de operă din Oradea pentru a sprijini acest gen de muzică de scenă.

 

Filarmonica de asemenea dispune din 2003 de un pian nou de concerte Bösendorfer.

Filarmonica are în vederea totodată şi promovarea artiştilor tineri talentaţi aducându-i nu numai în orchestră – alături de membri vechi cu bogată experienţă profesională – dar angajând noua generaţie şi pe pupitrul dirijoral.

Numărul mare de discuri înregistrate (peste 40, printre care figurează şi o mulţime de înregistrări din lucrările compozitorilor celebri care au activat în secolul XVIII la Oradea), invitaţiile de peste hotare şi viaţa intensă de concerte (aproximativ 40 concerte simfonice într-o stagiune) demonstrează dorinţa instituţiei de a promova permanent cultura muzicală de valoare la un nivel artistic înalt.

 

Program